Category Archives: Sanatate

cum-se-extrage-o-capusa-e1528370170326

Tot ce trebuie să știi despre boala Lyme

Ce este boala Lyme

Boala Lyme (Borelioza Lyme) este o boală infecțioasă descoperită prima dată în 1975, cu afectare sistemică produsă de o bacterie (Borrelia burgdorferi), transmisă omului prin ințepătura unor căpușe din genul Ixodes infectate.

Boala Lyme mai este cunoscută și sub denumirea de „boala cu 1000 de fete” din pricina faptului că afectând întregul organism, simptomele și semnele ei mimează pe cele ale altor boli, iar reacția individuală fată de agentul patogen este foarte diferită de la om la om.

Majoritatea persoanelor care sunt muscate de căpușe nu contactează boala Lyme. Riscul de a contacta boala de la o căpușă infectată crește pe măsură ce trece mai mult timp de la momentul mușcăturii. Pentru a minimiza consecințele afecțiunii trebuie să știți care sunt simptomele, cum identificați stadiile bolii și care este tratamentul adecvat.

După ce un om este ciupit de o căpușă, durează aproximativ 24-48 ore pentru ca infecția să pătrundă în organism (căpușele sunt mici și se agată de corp mărindu-se pe măsură ce se umplu cu sânge-hrana lor; bacteriile sunt transportate de ele în intestine și ajung în gură și în pielea voastă odată ce căpușele se măresc, pentru ca apoi să ajungă în sânge multiplicându-se); cu cât interveniți mai rapid cu atât reduceți șansele de infectare. Din păcate, este posibil să le observați târziu din cauza mărimii sau chiar deloc. Principalele părți afectate din corp în urma acestei boli sunt pielea, încheieturile, nervii și inima.

Care este istoricul bolii Lyme?

Interesant, boala a apărut abia în 1975, când mamele unui grup de copii care locuiau in apropierea lor în Lyme, Conn., au adus la cunoștință cercetătorilor că toți copiii lor au fost diagnosticați cu artrită reumatoidă. Această grupare neobișnuită de boală “reumatoidă” a condus în cele din urmă cercetătorii la identificarea cauzei bacteriene a stării copiilor, ceea ce a fost numit ulterior “boala Lyme” în anul 1982.

Numărul de cazuri de boală provocată de căpușe într-o zonă depinde de numărul de căpușe prezente și de cât de des se îmbolnăvesc căpușele cu bacteriile. În anumite zone din New York, peste jumătate din căpușe sunt infectate. Boala Lyme a fost raportată cel mai adesea în Statele Unite de nord-est, dar a fost raportată în toate cele 50 de state, precum și China, Europa, Japonia, Australia și părți din fosta Uniune Sovietică. În Statele Unite, este în principal contractată în nord-est în statele din Maine în Maryland, în Midwest în Minnesota și Wisconsin, și în Occident, în Oregon și California de Nord.

Etapele bolii Lyme

Infecția este sistemică, afectează întregul organism și parcurge 3 distincte:

Etapa I. Depistarea precoce a bolii Lyme (1-4 saptamani)

            Această etapă presupune faptul ca infecția nu s-a răspândit în corp.

Boala Lyme localizată precoce se dezvoltă la câteva zile după ce ați fost infectat. În stadiul 1, este posibil să aveți:

  •  Erupție roșie extinsă, circulară
  •  Simptome asemănătoare gripei, cu sau fără erupții cutanate.
  •  Dureri musculare și articulare
  •  Dureri de cap
  •  În unele cazuri, persoana infectată nu observă niciun simptom al stadiului I
  •  Lipsă de energie

 Etapa II. Infecția diseminată timpuriu/ precoce

Infecția diseminată timpuriu reprezintă că bacteria a început să se răspândească în corp.

Infecția netratată poate afecta pielea, articulațiile, sistemul nervos și inima în câteva săptămâni sau luni de la infecția inițială.

Simptomele bolii în această fază pot include:

  •  Conjunctivită sau deteriorarea țesutului ochiului
  •  Slăbiciune
  •  Erupție cutanată extinsă, circulară.
  •  Durere
  •  Amorțeala în brațe și picioare
  •  Încapacitatea de a folosi mușchii feței
  •  Dureri de cap
  •  Leșin
  •  Memorie slabă și capacitate redusă de concentrare
  •  Episoade scurte de durere, roșeață și tumefiere ale articulațiilor mari, cel mai adesea la genunchi. Problemele cu articulațiile sunt comune în acest caz
  •  Palpitații sau (în cazuri rare) probleme cardiace grave.

            Etapa III. Faza cronică (tardivă) a bolii Lyme

În această fază, se presupune că bacteria s-a răspândit deja prin corp.

Dacă boala Lyme nu este tratată rapid și eficient, deteriorarea articulațiilor, nervilor și a creierului poate începe luni sau chiar ani după ce ați fost infectat.

Simptomele acestui stadiu includ:

  •  Oboseală cronică
  •  Probleme cu memoria, starea de spirit și probleme de vorbire.
  •  Artrită, care afectează cel mai des genunchii. Un număr mic de persoane contactează artrită cronică cauzată de boala Lyme, care provoacă episoade recurente de umflare, roșeață și acumulare de lichid în una sau mai multe articulații.
  •  Amorțeală și furnicături în mâini, picioare sau spate
  •  Încapacitatea de a controla mușchii feței
  •  Probleme cu inima (posibilitatea apariției este rară). Cele mai grave probleme cardiace se pot trata, fără niciun prejudiciu pe terment lung.

Se poate defini un nucleu comun de simptome valabil pentru toți pacienții, în rest fiecare bolnav reacționând diferit în funcție de foarte mulți parametri: vechimea bolii, numărul de agenți patogeni care au provocat infecția, caracteristicile proprii ale sistemului imunitar al individului sau altele.

            Cu cât boala este tratată mai repede, la scurt timp după înțepătura de căpușă, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Altminteri se poate ajunge la o borrelioză diseminată, cronică, cu afectări articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice.

Factori de risc

Boala Lyme apare cel mai des la copiii cu vârsta între 5-14 ani și la adulții cu vârstă 40-50 ani, cel mai mare factor de risc constând în expunerea la căpușele localizate în zonele unde există o populație semnificativă. Alți factori includ expunere recreațională și ocupațională prin intermediul activităților din aer liber, inclusiv grădinărit, vânătoare sau alpinism în păduri și câmpuri cu risc mare, un animal domestic care poate transporta căpușe și mersul prin ierburi înalte.

Diagnosticarea bolii Lyme

Medicii pot diagnostica boală prin date fizice, cum ar fi erupția cutanată, împreună cu un istoric al simptomelor. Cu toate acestea, nu toată lumea are erupții cutanate și nu toate persoanele își amintesc că au fost muscate.

Pentru confirmarea diagnosticului, pot fi făcute țeste de sânge speciale la 3-4 săptămâni după ce a avut loc un posibil contact. Alte teste pot ajuta la diagnosticarea bolii Lyme sau la excluderea altor condiții.

Transmiterea bolii Lyme

Este bine de știut că boala Lyme nu se transmite de la om la om (prin atingere, sărut, act sexual), nu se transmite prin aer, apă sau hrană și nu se transmite de la animale la om (dar animalele pot fi purtătoarele căpușelor infectate) și nici prin țânțari, purici, păduchi sau muște.

Se poate transmite prin transfuzii (teoretic, deoarece nu au fost descrise astfel de cazuri). În ceea ce privește femeile însărcinate, boala Lyme nu se transmite prin laptele matern.  Boala nu poate fi transmisă prin placentă (infecție congenitală) de la mamă la copil și nici nu este contagioasă (de la o persoană la alta).

De asemenea, nu orice căpușă este infectată cu Borrelia și nici chiar cele infectate nu transmit întotdeauna boala.

diabetes-min-1

Diabetul – Tot Ce Trebuie Să Știi

Ce este diabetul? 

Diabetul zaharat este o boală metabolică care are ca efecte creșterea glicemiei și apariția zaharurilor în urină, de unde reiese și nevoia de a consuma multe lichide și pofta de mâncare exagerată.Conform Studiului Național privind Prevalența Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezității, Dislipidemiei, Hiperuricemiei și Bolii Cronice de Rinichi (PREDATORR), aproximativ 2 milioane de români cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani suferă de diabet zaharat (11,6% din populația țării).

Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală endocrină care se dezvoltă în timp și afectează treptat toate organele interne, precum: rinichii, nervii și vasele de sânge. Diabetul poate debuta brusc la pacienții cu vârsta mai mică de 40 de ani și care, de obicei, nu sunt obezi. La persoanele supraponderale simptomele apar gradat la o vârstă mai înaintată.

Diabetul este o afecțiune care apare în momentul în care glucoza sau nivelul de zahăr din sânge are valori prea mari. Acest simptom apare din cauză că organismul nu mai este capabil să transforme eficient glucoza în energie.

Există 3 tipuri de diabet: diabetul de tip 1, diabetul de tip 2 și diabetul gestațional. În cazul diabetului de tip 1, organismul nu produce insulina, adică hormonul produs de pancreas care transformă carbohidrații în glucoză. În cazul diabetului de tip 2, insulina nu este recunoscută de organism și nu poate fi folosită în mod corespunzător.

Cauzele diabetului

Diabetul de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar al organismului, care luptă împotriva bacteriilor și virusurilor, distruge celulele din pancreas responsabile cu producția de insulină. Alte posibile cauze pentru diabetul de tip 1 sunt moștenirea genetică, expunerea la virusuri și la anumiți factori de mediu.

În cazul diabetului de tip 2, principalele cauze ale apariției sale pot fi: greutatea, vârsta, istoricul familiei, grăsimea depozitată pe abdomen, sedentarismul, stresul, sindromul ovarelor polichistice sau prediabetul. Este bine de știut că dacă ai o rudă de gradul 1 care suferă de diabet de tip 2, sunt șanse mai mari să dezvolți, la rândul tău, această afecțiune. De asemenea, atunci când nu facem suficientă mișcare, suntem mai predispuși la diabet. Este important să nu neglijăm și starea psihică, deoarece stresul ridică nivelul de zahăr din sânge și influențează răspunsul imunologic al organismului, iar pe termen lung poate favoriza apariția diabetului.

Diabetul zaharat poate fi diagnosticat în stadii incipiente, la un control medical de rutină. Testul de bază pentru depistarea sa constă în măsurarea glicemiei (cantitatea de glucoză din sânge), dimineața, pe stomacul gol. Valorile glicemice considerate normale sunt cuprinse între 70-110 mg/dl.

Principalele simptome ale diabetului

Dacă suferiți de diabet de tip 1, cel mai probabil veți resimți simptome precum: poliurie (urinări frecvente), senzație de foame, oboseală, somnolență, senzație de sete, probleme de vedere, scădere în greutate. Simptomele diabetului de tip 2 apar și evoluează în mod treptat.

Principalele simptome sunt: sete și urinări frecvente, senzație de foame accentuată, oboseală, pete și porțiuni pigmentate pe piele, vindecarea și cicatrizarea dificilă a rănilor și tăieturilor, vedere încețoșată.

Cum putem preveni diabetul?

Este recomandat să facem cât mai multă mișcare și exerciții fizice. Mișcarea fizică este o parte importantă a tratamentului pentru diabetul de tip 1. De asemenea, consumul de fibre ajută la menținerea sub control a nivelului de zahăr din sânge, scade riscul de afecțiuni cardiovasculare și contribuie la menținerea greutății în limitele admise. Alimente bogate în fibre sunt: fructele, legumele, cerealele integrale și nucile. În cazul în care duceți o viață sedentară, este recomandat să vă faceți analizele anual.

Consumul de alcool modifică nivelul de zahăr din sânge, prin urmare este bine ca persoanele cu diabet zaharat să nu consume alcool. Se acceptă un consum de alcool doar ocazional, de preferat vin roșu, sec. Femeile cu diabet zaharat nu au voie mai mult de un pahar de vin la două zile, în timp ce bărbații cu diabet zaharat nu au voie mai mult de un pahar de vin pe zi.

Complicațiile diabetului

diabet-zaharat      Diabetul lăsat netratat poate duce la  complicații severe, precum: boli  cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, arteriopatie), circulație proastă și leziuni ale nervilor, leziuni renale, retinopatie și alte afecțiuni oculare precum cataracta și glaucomul. De asemenea, crește riscul infecțiilor bacteriene (inflamația glandelor la nivelul pleoapelor, iritații, abcese, foliculită, infecții la unghiile de la picioare). Alte complicații care pot surveni sunt: infecțiile fungice, mâncărimi, dermopatie diabetică, reacții alergice, Acanthosis Nigricans – o afecțiune pe care o fac, în special, persoanele cu rezistență la insulină, în urma căreia pe piele se formează pete maronii sau negricioase; xantomatoză eruptivă – o altă afecțiune cauzată de un diabet scăpat de sub control, caracterizată prin diseminarea xantoamelor: mici tumori galbene de dimensiunea unui bob de mazăre, în piele, scleroză digitală – concretizată printr-o îngroșare cutanată, cu aspect ca de ceară pe dosul mâinilor.

Infecțiile urinare sunt și ele o problemă frecventă cu care se pot confrunta diabeticii. Nivelul ridicat al glucozei în sânge și afectarea funcțiilor vezicii urinare, cauzate de neuropatie, favorizează dezvoltarea infecțiilor urinare.

Coma hiperosmolară este o complicație a diabetului non-insulinodependent și apare în special la persoanele vârstnice, în timp ce cetoacidoza este cea mai severă complicație a diabetului și este asociată cu deficitul de insulină, cuplat cu o creștere a concentrației de cetone.

Ce putem face?

DIABETPersoanele bolnave de diabet trebuie să urmeze o dietă echilibrată. Se recomandă evitarea alcoolului, a cafelei, a băuturilor carbogazoase și mai ales a țigărilor.

Cofeina și alcoolul stimulează secreția de insulină și nu sunt benefice. Totuși, se poate consuma un pahar de vin roșu, sec, o dată la 2 zile.

De asemenea, se recomandă evitarea grăsimilor toxice, precum cele provenite din uleiuri vegetale hidrogenate și parțial hidrogenate, ca: margarină, maioneză, alimente procesate, biscuiți, snacksuri, chipsuri, produse de patiserie, cofetărie sau fast-food.

Pentru un aport de grăsimi sănătoase se recomandă consumul moderat de semințe, precum fistic, nuci sau caju, în stare naturală (fără să fie prăjite sau îmbogățite cu diverse condimente), deoarece reduc riscul de boli cardiovasculare.

Se recomandă consumul a trei mese principale și două gustări între ele. Se recomandă ca ultima masă să fie cu cel puțin 3 ore înainte de culcare, astfel încât organismul să aibă timp să proceseze hrana. Nu mergeți la culcare niciodată imediat după masă, hrana nu va fi procesată, ceea ce poate duce la disconfort.

Dieta alimentară recomandată în diabet trebuie să fie completată de un program zilnic de exerciții fizice. Pentru a evita acumularea de kilograme în plus, se recomandă parcurgerea a minimum 2 km pe jos zilnic sau alte combinații de exerciții fizice. Pe lângă o dietă echilibrată și exerciții fizice, bolnavii de diabet pot să recurgă și la ajutorul suplimentelor alimentare.

diaplus 60cps Vaida 900px-500x500-500x500Pentru a ajuta bolnavii de diabet, a fost creat, în inima Transilvaniei, produsul DiaPlus, un supliment alimentar natural pe bază de extract de afine culese din flora spontană a munților Apuseni, coacăze, cătină și vitamina D3. Acestea au rolul de a scădea glicemia, de a acționa asupra retinei, de a îmbunătăți vederea și de a normaliza tensiunea arterială. DiaPlus are abilitatea de a reface celulele pancreatice și de a elimina dependența de insulină.

Dacă doriți achiziționarea suplimentului DiaPlus,
accesați pagina Enzymatic Therapy!

Sursă articol: Formula Verde

Avantajele terapiei naturiste

Etimologia termenului de fitoterapie provine din latinescul phyton, ce semnifică plantă și therapea, însemnând tratament. Această formă de terapie este o știință străveche, ce folosește plantele medicinale, numite și oficinale, în scopul vindecării, fitoterapia rămânând cea mai curată și mai naturală dintre științe.

Plantele utilizate în medicina naturistă au aceleaşi vitamine, minerale şi substanţe active ca şi în medicamente, dar au un mare avantaj datorită faptului că sunt naturale şi nu produc efecte secundare adverse.  Deși tratamentul naturist durează mai mult decât unul cu substanţe de sinteză,  beneficiile terapiei naturiste sunt mai profunde.

În utilizarea terapiilor naturiste este esențial de știut care parte a unei plante trebuie folosită – rădăcina, frunzele, mugurii, florile sau fructele. Remediile naturiste pot fi sub formă de ceaiuri, tincturi, macerate glicemice sau sub formă de pulbere. În ceea ce privește dozele de administrare, acestea sunt stabilite în funcţie de puterea activă a fiecărei plante.

Unul din avantajele tratamentelor naturiste este accesibilitatea lor, deoarece plantele medicinale sunt ușor de procurat. Alte avantaje ale acestei terapii sunt constituite din: prețul mult mai scăzut decât al medicamentelor de sinteză, acțiunea blândă și efectele de durată. In general, curele durează câteva luni și nu sunt deloc agresive pentru organism. Efectele sale se pot observa pentru perioade lungi de timp, iar datorită acțiunii sinergice a substanțelor bioactive, nu are efecte adverse.

Pe lângă toate aceste beneficii, terapia naturistă mai are și alte avantaje, precum faptul că această formă de terapie permite asocierea în paralel cu medicamente alopate, cu condiţia ca efectul celor două categorii să nu fie antagonist. Alt beneficiu îl reprezintă tratarea holistică, întrucât, plantele acţionează atât la nivel  fizic, cât şi psiho-emoţional. De asemenea, tratamentul holistic implică cercetarea sănătății spirituale, fizice și emoționale și încearcă să abordeze ființa umană ca pe un întreg în care fiecare parte care îl alcătuiește influențează și este influențată de celelalte.

Prin urmare, este de o importanță majoră să găsim cauza bolii și să o tratăm, în loc sa ne concentrăm asupra simptomelor, așa cum se întâmplă în cazul medicinii moderne. Marile succese în ceea ce privește farmaceutica modernă, au fost urmate de destule eşecuri, promisiuni neconcretizate şi preţuri foarte ridicate. Studiile actuale au demonstrat că, în mod oficial, a patra cauză a decesului la om, se datorează administrării produselor din  industria farmaceutică.

Cercetătorii au constat că ceea ce intuia medicina tradiţională încă din cele mai vechi timpuri, are și în momentul prezent aplicabilitate și valabilitate în ciuda argumentaţiei ştiinţifice riguroase.

Dacă doriți să achiziționați suplimente naturiste,
accesați pagina Enzymatic Therapy!

Ce este boala Peyronie si cum o tratam

Boala Peyronie se caracterizează printr-o plagă sau un nodul tare care se formează în interiorul penisului. Aceasta este caracterizată prin curbura penisului precedată adeseori de erecții dureroase. Etiologia bolii este una necunoscută  în momentul prezent. Simptomele bolii se pot dezvolta uşor sau pot apărea simultan. A fost asociată cu această boală deficitul de vitamine E, nivelurile mari de serotonină și ingestia agenților beta-blocanți. Problemele sexuale care apar pot tulbura viaţa unui cuplu şi pot diminua încrederea în sine a bărbatului. La unii pacienţi care prezintă simptome uşoare ale bolii, inflamarea se poate rezolva fără să cauzeze durere semnificativă sau arcuire permanentă.

Boala Peyronie afectează bărbaţii indiferent de vârstă, dar se manifestă mai predominat la cei aflați între vârstele de 40 și 60 de ani. Această boală reprezintă mai mult decât o schimbare fizică a penisului, căci poate influenţa major psihicul şi viaţa sexuală a bărbaților, prin urmare preludiul poate deveni un moment stânjenitor, dureros sau chiar imposibil în unele situaţii.

Este important de știut faptul că această boală nu este contagioasă şi nu este cauzată de nicio boală transmisibilă. Datorită faptului că nu sunt bine cunoscute cauzele bolii, pentru această boală se prescriu medicamente şi se continuă metodele care par să-l ajute pe bolnav, în scopul de a îmbunătăți viața sexuală a pacientului. Intervenţiile chirurgicale sunt recomandate doar în cazurile pe termen lung în care boala este stabilizată, iar diformitatea împiedică viaţa sexuală.

gen masculinBoala Peyronie se distinge prn 2 faze, respectiv, faza acută și cronică. Faza acută se remarcă printr-un proces inflamator ce include durere peniană și noduli penieni. Această fază se menține pentru primele 18 -24 luni. Faza cronică se remarcă prin pierderea abilității erectile și apariția unei plăci stabile cu calcificări și angulație peniană.

Bărbații care întâmpină aceste dificultăți foarte neplăcute și inconfortabile, uneori mai prezintă implicit și abstinență sexuală sau depresie. Cercetătorii, în ceea ce privește tratamentul acestei boli, au ajuns la concluzia  că regimurile terapeutice  combinate orale și invazive mecanice au rezultate mai bune decât cele unice.

În tratamentul bolii Peyronie, suplimentele alimentare pe bază de natokinază și serapeptază, sunt un remediu naturist ideal și  deosebit de eficient. Pe lângă aceste beneficii, produsul Natto Serra Max  mai poate vindeca și infecțiile tractului urinar, infecții foarte inconfortabile și care netratate pot degenera. Acest supliment alimentar are atât proprietăți antiinflamatoare, cât și anticistice și anti-traumatice. Natokinaza, în asociere cu enzima denumită serapeptază este un tratament natural care s-a dovedit benefic asupra organismului, scăpându-vă de unele dintre cele mai urâte boli precum fibromialgia, tromboza și osteoporoza. Prin urmare, Natto Serra Max poate deveni aliatul numărul 1 în prevenția accidentelor cardiovasculare. De asemenea, mai este util și pentru inflamații, varice, dureri, astm, bronșită, circulația sangvină, migrene, infecții respiratorii, infecții urinare, probleme digestive și leziuni traumatice. Doza  zilnică recomandată este de 2 capsule administrate între mese, Natto Serra Max promovând o stare de bine pentru organismul tău.

Dacă doriți să achiziționați suplimentul pentru tratarea bolii Peyronie,

accesați pagina Enzymatic Therapy!