samburi-de-caise-vrac-100-g-10015984-1-640x381

Ulei din sâmburi de caise amari – Tratament natural eficient pentru tratarea cancerului

Sanatate, , , ,

Sâmburii de caise amari reprezintă una din cele mai bogate surse de vitamina B17, cunoscuta si sub denumirea de amigdalină, iar consumat ca atare, are efecte benefice asupra organismului nostru.

Sâmburii de caise amari mai poartă şi denumirea de alună amară. Aceştia au fost folosiţi încă din timpuri străvechi ca medicament, fiind consideraţi un remediu extraordinar pentru problemele respiratorii precum astmul, bronşita sau tusea cronică. De asemenea, conform  studiilor, este recomandat ca fiecare persoană să consume zilnic ulei din seminţe de caise.

Există două tipuri de sâmburi de caise – amari și dulci, dar sâmburii amari de caise spre deosebire de cei dulci, conțin o concentrație mult mai mare de vitamina B17. Vitamina B17 reprezintă un remediu în lupta împotriva multor afecţiuni, printre care si cancerul.

Vitamina B17 contribuie la distrugerea celulelor cancerigene şi implicit la prevenirea acestei boli. Totodată, este un ajutor în lupta împotriva diverselor infecţii şi bacterii, ajutând la refacerea ţesutului bolnav. Vitamina B17 reprezintă şi un tonifiant extraordinar pentru organele interne, precum ficatul şi inima şi ajută la îmbunătățirea vederii. Uleiul din sâmburi de caise amari conţine și pectină şi poate fi folosit în tratarea constipatiilor usoare, favorizând tranzitul intestinal. Un compus important este şi fierul, care se regăseşte în aceşti sâmburi, compus care favorizează producerea de hemoglobină.

Datorită conţinutului de Vitamina B17 (sau Amigdalină) uleiul din sâmburi de caise amari este considerat adjuvant în stimularea imunității, afecţiuni respiratorii sau ale stomacului, precum si în tratamentul:

-cancerului de sân

-cancerului pulmonar

-cancerului de colon

-probleme de memorie (Alzheimer)

-litiază biliară

Cercetătorii au ajuns la concluzia că sâmburii de caise amari au un conținut ridicat de compuși fenolici. Un studiu realizat pe 14 genotipuri de caise din India a dezvăluit faptul că sâmburii de caise au un conținut fenolic cuprins între 92 și 162 de miligrame de acid galic per suta de grame. Compușii fenolici care au fost identificați în sâmburii de caise amari: quercitină, catechină, epicatehină, acidul p-cumaric, acidul cafeic, acidul ferulic. Fenolii sunt niște antioxidanți care luptă împotriva radicalilor liberi din organismul uman.

Prin neutralizarea radicalilor liberi și reducerea stresului oxidativ din organism, fenolii pot fi utilizați pentru tratamentul diferitelor afecțiuni, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare, boala Alzheimer și alte tulburări neurodegenerative.

Uleiul din sâmburi de caise are și o cantitate importantă de vitamina E (alfa-tocoferol), care este un alt antioxidant puternic liposolubil.

Uleiul din sâmburi de caise este cunoscut drept un calmant rapid, înainte de culcare se poate utiliza şi ca somnifer, ajutând totodată și glanda tiroidă. Conţine de asemenea, și vitamina A, fiind totodată cea mai bogată sursă de vitamina B17 care este binecunoscută pentru efectul său antitumoral. Uleiul extras are o consistenţă uşoară, similar cu uleiul de migdale ca proprietăţi, dar este mai penetrant şi este un ingredient universal ideal a fi inclus în cele mai multe tipuri de produse cosmetice. Este bine de știut că nu lasă urme grase, se absoarbe rapid în piele și  nu lasă tenul lucios.

Uz intern:

  • uleiul din sâmburi de caise amari este bogat în proteine si acizi grași principali – acid oleic si linoleic
  • uleiul din sâmburi de caise amari este folosit din timpuri străvechi pentru tratarea problemelor respiratorii precum astm, bronșită, respirație grea sau tuse
  • stimulează sistemul imunitar
  • ideal pentru tratarea hipertensiunii și a bolilor de inimă
  • efect anticancerigen și antitumoral
  • efect detoxifiant
  • tratează afecțiuni precum litiaza biliară
  • efect adjuvant în probleme de memorie (Alzheimer)
  • activeaza microcirculatia sanguine
  • conduce la o bună funcționare a tiroidei
  • uleiul din sâmburi de caise este benefic și în constipație
  • ajută la cazurile de anemie severă, contribuind la creşterea cantităţii de hemoglobină din organism
  • ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular 

Uz extern:

  • uleiul de sâmburi de caise a fost folosit de-a lungul timpului pentru îngrijirea tenului.
  • este un ulei uşor, apreciat pentru efectul regenerator, iluminator, hidratant
  • are efect de întinerire și revitalizare a pielii, utilizat în numeroase produse cosmetice pentru pielea uscată, ridată, ternă sau matură
  • ideal și pentru arsuri, celulită, cicatrizarea ranilor sau pentru riduri
  • uleiul de caise este folosit în mod tradițional ca ulei de masaj și pentru aromaterapie, deoarece calmează pielea si induce o stare de liniște
  • poate fi folosit cu succes ca remediu pentru tenul uscat sau îmbătrânit sau ridat, deoarece pătrunde în epidermă hrănind-o si revitalizând-o.
  • ameliorează efectele îmbătrânirii cutanate
  • uşor antiinflamator, ameliorează mâncărimile şi roşeaţa
  • reduce afecțiunile scalpului, accelerează creșterea firului de păr, asigură un păr strălucitor, previne îngrășarea firului de păr
  • repară vârfurile deteriorate ale părului
  • estompează cearcănele
  • poate fi utilizat și ca demachiant
  • recomandat și pentru acnee, iritatii, puncte negre, eczeme și inflamații
  • asigură protectie UV
  • poate fi folosit ca atare, aplicat direct pe piele

Compoziție:

            Ulei din sâmburi de caise amari cu vitamina B17 (Prunus armeniaca)……….. ml

Mod de administrare:

            Pentru uz intern, se recomandă minim 3 linguri/zi, se foloseşte şi în cure sau în preparate culinare delicate, precum salate, sosuri sau prăjituri. A se consuma preferabil pe stomacul gol.

Pentru uz extern poate fi folosit sub formă de compresă sau mască.

Ca mască de păr, uleiul se aplică pe toată lungimea, de la rădăcină la vârfuri. Se înfăşoară părul într-un prosop cald (opţional) şi se menţine minimum 1-2 ore înainte de baie.

 

Atenționări:

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască o dietă variată, echilibrată și un stil de viață sănătos.

Exclusive Mockups for Branding and Packaging Design

Rolul peptidelor de colagen asupra oaselor, tendoanelor și articulațiilor

Sanatate, , , , , , ,

Ce sunt peptidele de colagen
Timp de mai mult de un secol, speranța de viață a continuat să crească în multe țări. Oamenii se așteaptă să trăiască mai mult păstrând o stare bună de sănătate și menținând un stil de viață activ. Ca o consecință a îmbătrânirii populației care se află în creștere, țările din întreaga lume se confruntă cu o creștere alarmantă a bolilor cronice, aproape jumătate din care se datorează bolilor legate de oase și articulații.
De-a lungul întregii vieți, corpul uman este supus continuu unui “șoc și efort” diferit, care afectează elementele de susținere ale corpului, cum ar fi oasele și articulațiile. Prin urmare, o serie de tulburări musco-scheletice pot apărea odată cu îmbătrânirea. Cele mai frecvente boli sunt osteoporoza și osteoartrita.
Peptida de colagen este un ingredient natural și inovator pentru sănătatea oaselor și articulațiilor. Căutarea unor modalități mai naturale și confortabile de a continua activitățile de viață de zi cu zi este o tendință globală. Pe lângă soluțiile medicale cu efecte secundare asupra terapiei pe termen lung, consumatorii se îndreaptă către suplimentele de sănătate naturale, deoarece oferă beneficii mai mari pentru sănătate. Unul dintre cele mai cunoscute ingrediente naturale pentru sănătatea oaselor și articulațiilor este peptida de colagen, obținută din colagenul derivat natural. Ca cea mai abundentă proteină din mamifere, proteinele de colagen formează aproximativ 30% din proteinele organismului. Prin ruperea enzimatică a colagenului în peptide mai mici, se obțin peptide de colagen bioactive care pot fi absorbite rapid în fluxul sanguin și acționează la fața locului. Peptidele de colagen ajută la menținerea oaselor puternice si a articulațiilor sănătoase.

Sănătatea oaselor
Osteoporoza este o afecțiune a osului fragil, cu o sensibilitate crescută la fractură. Ea slăbește osul și crește riscul de rupere a osului. Apărută în special la vârstnici și la femei după menopauză, osteoporoza este boala osoasă cu cea mai mare incidență în lume și responsabilă pentru milioane de fracturi osoase în fiecare an.
Oasele formează scheletul de susținere al corpului nostru și sunt în principal compuse din matrice minerală și matrice organică. Proteina colagenă, în principal colagenul de tip I, suportă 85 până la 90% din matricea organică. Colagenul este responsabil de ductilitate, în timp ce matricea minerală dă rigiditatea oaselor. Modificările proprietăților de colagen pot afecta, prin urmare, proprietățile mecanice ale oaselor și pot crește sensibilitatea la fracturi.
Oasele sunt materie vie și suferă o remodelare constantă pe parcursul vieții noastre. Acest proces de remodelare osoasă este ajutat de celule specifice numite osteoclaste pentru resorbție și osteoblaste pentru formare.
Dezechilibrul de remodelare osoasă ar putea duce la osteopenie și, eventual, la osteoporoză, caracterizată printr-o scădere a masei și densității osoase.

Peptidele de colagen vă întăresc oasele
Un număr de studii in vitro și in vivo sugerează că peptidele de colagen administrate pe cale orală (10 g pe parcursul a 24 de săptămâni) pot avea efecte benefice asupra metabolismului osos.
Peptidele de colagen stimulează proliferarea osteoblastelor și exprimarea genei de colagen, în timp ce inhibă resorbția osoasă de către osteoclaste. Combinația efectelor duce la creșterea densității minerale și a rezistenței fizice a oaselor

Sănătatea tendoanelor și articulațiilor
Osteoartrita (OA) este o inflamație articulară care rezultă din degenerarea cartilajului. Osteoartrita poate fi cauzată de îmbătrânire, ereditate și rănire cauzată de traume sau boli. Dintre cei cu osteoartrită, 80% au limitări in mișcările si 20% nu isi pot desfășura activitățile zilnice.
O îmbinare este punctul în care sunt conectate două sau mai multe oase. Într-o articulație sănătoasă, capetele oaselor sunt învelite în cartilajul neted pentru a absorbi șocul de mișcare și a distribui încărcătura corpului.
Îmbinările sunt compuse din condrocite (2-10%), celule vii și o matrice extracelulară (ECM) menținută de condrocite. Această matrice constă din 80% din lichid și macromolecule structurale cum ar fi colagenul (12%), proteoglicanii (5-7%) și proteinele non-colagen (3-4%).
Condrocitele au un rol central în procesele metabolice caracterizate printr-o evoluție lentă continuă a ECM pentru a menține cartilajul sănătos. Articulațiile noastre suferă modificări semnificative pe măsură ce îmbătrânim, practicăm sportul sau ne angajăm în activități de zi cu zi, toate acestea putând afecta cifra de afaceri a cartilagiilor, ducând în final la un dezechilibru între acumularea de cartilaje și defalcarea acestora. Acest lucru poate duce la simptome cronice ale articulațiilor, cum ar fi disconfort, rigiditate, pierderea flexibilității și chiar umflarea. Nu există nici un remediu cunoscut pentru osteoartrită, prin urmare obiectivul majorității tratamentelor este reducerea durerii, creșterea mobilității articulațiilor și prevenirea sau limitarea daunelor suplimentare.

Peptidele de colagen sprijină articulațiile sănătoase
Cercetările științifice sugerează că administrarea orală zilnică de peptide de colagen de 10 g poate avea efecte pozitive asupra articulațiilor și poate atenua durerea, menține mobilitatea și reduce la minimum handicapul. Efectele majore sunt observate pe durerea asociată activității după suplimentarea cu 3 până la 6 luni.
Studiile in vitro se referă la efectul pozitiv al peptidelor de colagen administrate pe cale orală de tip I cu distribuție a greutății moleculare de 2-10 kDa asupra sintezei matricei extracelulare a colagenului, proteoglicanului și elastinei de către condrocitele din cartilaj (11).
Acest lucru duce la scăderea degenerării țesutului cartilaginos și în cele din urmă la reducerea durerii și mobilității sporite.
În oase, activitatea osteogenezei este stimulată de peptide mici de colagen în timp ce desorbția osoasă este redusă. Aceasta conduce la efectele benefice cum ar fi creșterea densității minerale osoase și rezistența osoasă.
În articulații, peptidele de colagen stimulează sinteza matricei extracelulare și, astfel, reechilibrează acumularea cartilajului și defalcarea acestuia, rezultând o mobilitate îmbunătățită, rigiditate redusă și durere. În plus, limitează umflarea articulațiilor.

doctor-generic-800x509

Cel Mai Eficient Tratament Naturist Pentru Varicocelul Testicular

Sanatate, , , , , , ,

Varicocelul este o dilatație a venelor cordonului spermatic din cauza tulburărilor funcționale în drenajul sângelui venos de la nivelul testiculului. Varicocelele sunt afecțiuni care apar foarte frecvent și reprezintă principala cauză de infertilitate masculină, fiind responsabile pentru 40% dintre cazuri. Varicocelul poate fi primitiv sau secundar. Cel primitiv apare pe partea stângă fără o cauză stabilită; îndeosebi după vârsta pubertății (13 – 30 de ani). Varicocelul secundar apare ca urmare a unei afecțiuni care poate să producă un obstacol în curgerea sângelui din venele spermatice și poate apărea pe ambele părti, după vârsta de 35-40 de ani.

Simptomele varicocelului sunt: senzație de greutate în scrot, în special după eforturi fizice sau ortostatism prelungit;, jena testiculară până la durere continuă; după contact sexual durerea scrotală se intensifică; iar din cauza durerii pot apărea și tulburări sexuale și psiho-nevrotice. În cazuri mai rare, varicocelul poate fi și asimptomatic, acesta depistându-se doar la un control medical de rutină. Varicocelul lăsat netratat poate duce la complicații precum modificări ale spermogenezei până la infertilitate sau flebite spermatice cunoscute și sub denumirea de disfuncții testiculare.

Tratamentul medical pentru varicocel presupune intervenție chirurgicală, dar pot fi tratate și prin metode naturiste. Așadar, este recomandat să nu apelați imediat la intervenții chirurgicale care pot fi evitate prin tratamente naturiste precum Serra Max, supliment alimentar de calitate superioară, având ca ingredient activ, serapeptaza, o enzimă digestivă proteolitică studiată de mult timp și lansată relativ recent pe piață. Acesta în combinație cu Venotonic Complex, un  complex vegetal bioactiv, compus din extracte cu proprietăți terapeutice deosebite, într-un ansamblu de concentratii optime. Venotonic Complex conține ingrediente precum: diosmina, extract de castan sălbatic, vitamina C, bioflavonoide din citrice, vitamina E naturală, extract de ghimpe, quercetină, rutin, extract de ardei iute si hesperidină.

Foarte multe încercări de a trata varicocelul testicular au fost efectuate de medicii din Statele Unite ale Americii, Japonia și Germania, dar aproape întotdeauna fără  succes. Combinația dintre cele două suplimente naturiste, s-a dovedit de-a lungul timpului a fi cea mai eficientă soluție în tratarea varicocelului. Efectul benefic a apărut doar în combinația ingredientului serapeptase, administrat simultan cu Venotonic Complex o dată pe zi. Tratamentul este cu eliberare prelungită, ceea ce face ca efectul terapeutic să se exercite pe o perioadă mai lungă de timp iar substanțele active să ajungă in duoden neafectate de acizii stomacali. Eliberarea prelungită, este deosebit de utilă deoarece ajuta la imbunătățirea elasticității vaselor trebuie susținută constant cu substanțele din Venotonic Complex si Serra Max. Combinația celor două suplimente naturiste servește de asemenea, și la buna funcționare a testicolelor, cât si la prevenirea formării de chisturi sau tumori testiculare.

Pentru a achizitiona pachetul promotional Venotonic Complex + Serra Max,

accesati pagina Enzymatic Therapy !

cum-se-extrage-o-capusa-e1528370170326

Tot ce trebuie să știi despre boala Lyme

Sanatate, , , , ,

Ce este boala Lyme

Boala Lyme (Borelioza Lyme) este o boală infecțioasă descoperită prima dată în 1975, cu afectare sistemică produsă de o bacterie (Borrelia burgdorferi), transmisă omului prin ințepătura unor căpușe din genul Ixodes infectate.

Boala Lyme mai este cunoscută și sub denumirea de „boala cu 1000 de fete” din pricina faptului că afectând întregul organism, simptomele și semnele ei mimează pe cele ale altor boli, iar reacția individuală fată de agentul patogen este foarte diferită de la om la om.

Majoritatea persoanelor care sunt muscate de căpușe nu contactează boala Lyme. Riscul de a contacta boala de la o căpușă infectată crește pe măsură ce trece mai mult timp de la momentul mușcăturii. Pentru a minimiza consecințele afecțiunii trebuie să știți care sunt simptomele, cum identificați stadiile bolii și care este tratamentul adecvat.

După ce un om este ciupit de o căpușă, durează aproximativ 24-48 ore pentru ca infecția să pătrundă în organism (căpușele sunt mici și se agată de corp mărindu-se pe măsură ce se umplu cu sânge-hrana lor; bacteriile sunt transportate de ele în intestine și ajung în gură și în pielea voastă odată ce căpușele se măresc, pentru ca apoi să ajungă în sânge multiplicându-se); cu cât interveniți mai rapid cu atât reduceți șansele de infectare. Din păcate, este posibil să le observați târziu din cauza mărimii sau chiar deloc. Principalele părți afectate din corp în urma acestei boli sunt pielea, încheieturile, nervii și inima.

Care este istoricul bolii Lyme?

Interesant, boala a apărut abia în 1975, când mamele unui grup de copii care locuiau in apropierea lor în Lyme, Conn., au adus la cunoștință cercetătorilor că toți copiii lor au fost diagnosticați cu artrită reumatoidă. Această grupare neobișnuită de boală “reumatoidă” a condus în cele din urmă cercetătorii la identificarea cauzei bacteriene a stării copiilor, ceea ce a fost numit ulterior “boala Lyme” în anul 1982.

Numărul de cazuri de boală provocată de căpușe într-o zonă depinde de numărul de căpușe prezente și de cât de des se îmbolnăvesc căpușele cu bacteriile. În anumite zone din New York, peste jumătate din căpușe sunt infectate. Boala Lyme a fost raportată cel mai adesea în Statele Unite de nord-est, dar a fost raportată în toate cele 50 de state, precum și China, Europa, Japonia, Australia și părți din fosta Uniune Sovietică. În Statele Unite, este în principal contractată în nord-est în statele din Maine în Maryland, în Midwest în Minnesota și Wisconsin, și în Occident, în Oregon și California de Nord.

Etapele bolii Lyme

Infecția este sistemică, afectează întregul organism și parcurge 3 distincte:

Etapa I. Depistarea precoce a bolii Lyme (1-4 saptamani)

            Această etapă presupune faptul ca infecția nu s-a răspândit în corp.

Boala Lyme localizată precoce se dezvoltă la câteva zile după ce ați fost infectat. În stadiul 1, este posibil să aveți:

  •  Erupție roșie extinsă, circulară
  •  Simptome asemănătoare gripei, cu sau fără erupții cutanate.
  •  Dureri musculare și articulare
  •  Dureri de cap
  •  În unele cazuri, persoana infectată nu observă niciun simptom al stadiului I
  •  Lipsă de energie

 Etapa II. Infecția diseminată timpuriu/ precoce

Infecția diseminată timpuriu reprezintă că bacteria a început să se răspândească în corp.

Infecția netratată poate afecta pielea, articulațiile, sistemul nervos și inima în câteva săptămâni sau luni de la infecția inițială.

Simptomele bolii în această fază pot include:

  •  Conjunctivită sau deteriorarea țesutului ochiului
  •  Slăbiciune
  •  Erupție cutanată extinsă, circulară.
  •  Durere
  •  Amorțeala în brațe și picioare
  •  Încapacitatea de a folosi mușchii feței
  •  Dureri de cap
  •  Leșin
  •  Memorie slabă și capacitate redusă de concentrare
  •  Episoade scurte de durere, roșeață și tumefiere ale articulațiilor mari, cel mai adesea la genunchi. Problemele cu articulațiile sunt comune în acest caz
  •  Palpitații sau (în cazuri rare) probleme cardiace grave.

            Etapa III. Faza cronică (tardivă) a bolii Lyme

În această fază, se presupune că bacteria s-a răspândit deja prin corp.

Dacă boala Lyme nu este tratată rapid și eficient, deteriorarea articulațiilor, nervilor și a creierului poate începe luni sau chiar ani după ce ați fost infectat.

Simptomele acestui stadiu includ:

  •  Oboseală cronică
  •  Probleme cu memoria, starea de spirit și probleme de vorbire.
  •  Artrită, care afectează cel mai des genunchii. Un număr mic de persoane contactează artrită cronică cauzată de boala Lyme, care provoacă episoade recurente de umflare, roșeață și acumulare de lichid în una sau mai multe articulații.
  •  Amorțeală și furnicături în mâini, picioare sau spate
  •  Încapacitatea de a controla mușchii feței
  •  Probleme cu inima (posibilitatea apariției este rară). Cele mai grave probleme cardiace se pot trata, fără niciun prejudiciu pe terment lung.

Se poate defini un nucleu comun de simptome valabil pentru toți pacienții, în rest fiecare bolnav reacționând diferit în funcție de foarte mulți parametri: vechimea bolii, numărul de agenți patogeni care au provocat infecția, caracteristicile proprii ale sistemului imunitar al individului sau altele.

            Cu cât boala este tratată mai repede, la scurt timp după înțepătura de căpușă, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Altminteri se poate ajunge la o borrelioză diseminată, cronică, cu afectări articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice.

Factori de risc

Boala Lyme apare cel mai des la copiii cu vârsta între 5-14 ani și la adulții cu vârstă 40-50 ani, cel mai mare factor de risc constând în expunerea la căpușele localizate în zonele unde există o populație semnificativă. Alți factori includ expunere recreațională și ocupațională prin intermediul activităților din aer liber, inclusiv grădinărit, vânătoare sau alpinism în păduri și câmpuri cu risc mare, un animal domestic care poate transporta căpușe și mersul prin ierburi înalte.

Diagnosticarea bolii Lyme

Medicii pot diagnostica boală prin date fizice, cum ar fi erupția cutanată, împreună cu un istoric al simptomelor. Cu toate acestea, nu toată lumea are erupții cutanate și nu toate persoanele își amintesc că au fost muscate.

Pentru confirmarea diagnosticului, pot fi făcute țeste de sânge speciale la 3-4 săptămâni după ce a avut loc un posibil contact. Alte teste pot ajuta la diagnosticarea bolii Lyme sau la excluderea altor condiții.

Transmiterea bolii Lyme

Este bine de știut că boala Lyme nu se transmite de la om la om (prin atingere, sărut, act sexual), nu se transmite prin aer, apă sau hrană și nu se transmite de la animale la om (dar animalele pot fi purtătoarele căpușelor infectate) și nici prin țânțari, purici, păduchi sau muște.

Se poate transmite prin transfuzii (teoretic, deoarece nu au fost descrise astfel de cazuri). În ceea ce privește femeile însărcinate, boala Lyme nu se transmite prin laptele matern.  Boala nu poate fi transmisă prin placentă (infecție congenitală) de la mamă la copil și nici nu este contagioasă (de la o persoană la alta).

De asemenea, nu orice căpușă este infectată cu Borrelia și nici chiar cele infectate nu transmit întotdeauna boala.